(Romanian) Bogdan Alin Ota - Norske (Norvegian) Talenter 2011 Contest Se...

Sora mea!

O, Yes I do belive in magic!!!! We are the magic...how can I not belive it?!

Mi-e dor de tine, si-mi lipsesti, asa cum cred ca nimeni nu mi-a lipsit vreodata.... Te iubesc, draga mea! Ne curge prin vene acelasi sange, simt asta tot mai tare, zi de zi..."

Copycatz - Infinity

EmIulia

realitate vs.fantezie

Este trecut de ora 22 si ca intr-o repetitie a unei piese de teatru, toti actorii se retrasera in spatele cortinei iar scena ramase goala, muta si fara viata.
Nimic nu mai conta acolo intre secundele dintre caderile crancene ale intuitiei si ceata tacerii absurde.
Tic – Tac, zgaria un ac, ecranul unui ceas vechi, privindu-se in reflexia timpului fara destinatie si julind genunchiul minuntarului copil, radea jovial si mirat catre posesorul usor grabit, iritat si agitat care tocmai ascultase ca trenul lui nu va pleca la ora stabilita, din motive de defectiune tehnica, amanand si intalnirea lui cu visele din patul cusetei de dormit rezervat.
Eu, imi savuram tacerea din cafeaua fierbinte, lasandu-ma mai jos pe scaunul deloc comod incepand sa cercetez cu privirea vopseaua rosie, scorojita de soare si vreme, care dezgolea portiuni generoase de rugina. Vantul de vara imi aranja jucaus suvitele, ridicandu-le in aer pe toata lungimea lor, care in amestec cu noaptea si luminile peronului creiau senzatii ireal fantasmagorice.
Intr-un final plictisitor de atata asteptat, trenul isi taraie scartiitor rotile in fata mea oprind dintr-o stranie coincidenta cu numarul vagonului de pe biletul meu in fata locatiei mele.
Odata ajunsa in compartimentul cuseta, peisajul pestrist nu ma atrage in nici un fel spre o conversatie amicala cu zambete fortate si afisarea vre-unui interes catre destinatia si opiniile lor indreptate spre politica si “alesii nostrii”, dar simplu fapt de a ma afla printre ei ma obliga oarecum la, macar, o atentie minima.
Pornesc la drum cu entuziasmul unui aventurier care descopera pentru prima data prin ochii lui Daniel Defoe, Insula lui Robinson Crusoe creandu-mi emotii intepatoare si facand sa imi tremure mana la scoaterea legitimatiei de calatorie pentru verificare de catre controlor.
Dupa verificarea biletului imi iau in primire patul supraetajat si din instinct privesc spre fereastra desi stiam ca in afara de chipul meu oglindit in intunericul din exterior nu voi vedea.
Ma inselasem, ca odata hipnotizata de propria imagine am intrat in transa trecutului, un trecut peste care se asternuse praful si mucegaiul juca flori cu forme nedefinite schimbandu-se intre imaginile retinale marind si micsorand pupilele adancite in reflexia imaginatiei.
Credeam ca experienta ma va ajuta sa inteleg timpul, sa inteleg refuzurile si acceptarile care in timp m-au facut sa decid asupra drumului pe care l-am creionat inconstienta, dar toate opririle in refugiu nu au facut decat sa ma afunde si mai adanc in incontienta unei finalizari si a unei definitii existentiale iar orele, zilele si anii nu au devenit decat mai de neinteles si mai greu de perceput.
Am realizat un mare nimic si filozofia ieftina de cartier am fumat-o fara vre-o satisfactie constienta, copiind stiluri,idei, franturi din visele parintilor mei considerand ca toate astea vor forma un tot, un caracter puternic, o personalitate aparte dar inselarea si deceptia au venit imediat dupa marele succes iar coronita premierii a palit pe frunte, transformand sclipirile stelelor in puncte incolore.
Deschid ochii din nou si vad iar geamul si reflexia mea in el, nu a mai ramas nimic decat un zgomot de fundal facut de rotile trenului si sforaitul partenerilor mei de drum care intre timp au adormit cu gandul, poate, ca daca nu alegeau pe unul sau pe altul azi traiam intr-o lume euforica, nedopata de imagini ireale.
Nici un drum, oricat de mare ar fi si oricat de placuta ar fi destinatia lui nu ma va face sa cred ca mai exista ceva care sa poata sa lipeasca bucatile inimii rupte ci doar sa o peticeasca, pentru ca in timp si cu cat inaintez spre destinatie devin ceea ce mi-am propus odata sa nu ajung , gandesc si transform puritatea in mizeria sufleteasca iar in final sper sa pot sa mai privesc reflexia mea in ceva fara sa vad umbrele extinse a ceea ce odata le-am numit vise in culori.

Iubirea a devenit un lux pe care nu ni-l mai permitem in asta lume de pietre colorate, de masti fardate exagerat si maini ce nu mai stiu sa simta adierea unui parfum ce trece printre ele. Mi-am promis candva o mare dragoste, am visat ieri la campii de grau si fan cosit, azi iarasi imi promit sa nu-mi mai las inima sa vibreze la albastrul de pe cer, sa nu mai las sa ma mai doara in fire refuzul si nici ideea neexpusa in real.
Cuprindem in simtire exteriorul asa cum il vedem si il acceptam fara sa mai intrebam nimic, tacuti daramam castelele de nisip si recreem in locul lor blocuri imense cu geamuri mari de sticla in care ne putem oglindi posete mari, masini metalizate si cat mai impozante.
Reclamele de la tv au devenit un mod simplu de a trata evenimentele sufocante aducand un zambet fals pe chipurile baloanelor de sapun, zburand spre un univers de care nu mai stim, nu ne mai amintim decat in vise uneori, cand mai avem curaj sa deschidem ochii catre sine.
Stelele nu le mai putem citi, au devenit mult prea complexe si parca nu mai concorda cu realitatea monotona in care nimic nu se intampla iar viata o traim prin emotiile date de o scena de sticla cu actori croiti sa ne insufle diverse povesti de dragoste, drame sau tablouri de razboi.
Hipnotici, cu ochii mari flamanzi, privim peisajul strident colorat in stiri picante si comedii dramatice dandu-ne senzatia ca tot aceast scenariu nu are cum sa existe in realitate, ca este imposibil sa existe o minte care printr-o creeatie malefica, distrugatoare sa imparta roluri actorilor, interpretandu-le pe scena unui teatru grandios de papusi amuzand publicul isteric.
Totul este doar o fabrica imensa de trairi menita sa vanda actione vivendo spiritelor invalide, care in betia valului incert dau navala spre universuri de voaluri diafane, efemere, dulci - amarui si totul este usor de obtinut ca este tot timpul promotie la pachetul de vise, printr-un abonament la cablu tv si internet, o mass media bolnava, avida de aplauze, de aclamatii si aprobari in care gasesti pe prima pagina anuntul lui Dumnezeu in Arial Black, ca spre seara organizeaza petreceri pentru suflete care nu mai au credinta.

uita-ma in mare

Intr-o zi cand vom fi din nou copii, vom putea sa rupem lanturile ruginii ale traditiei, meschinariei, imoralitatii, vom vedea din nou curcubeul in culori, vom juca sotron si vom colora strazile cu creta colorata, iar primavara va fi mai calduta ca niciodata cu adieri de vant si pantofii noi, pocnindu-ne sub talpile zburdalnice in sarituri de coarda sau alergari urmarind un hot din hotii si vardistii.
Inchidem in noi iubiri, trufia ne este tot mai prezenta in priviri si orgoliul lasa urme adanci de riduri pe frunte, buzele nu mai sunt reale si rozalii ci maronii, movii sau portocalii, crapand retina barbatilor de culori tari si cat mai infocate. La final de zi in furia monotoniei alergam sub ploaia de sub dus, ciorba de legume o inlocuim cu o conserva incalzita rapid la cuptorul cu microunde si televizorul ne indulceste putin serile demonstrandu-ne ca in coltul celor patru pereti ne este cel mai bine si ca suntem cei mai norocosi si cei mai fericiti cu ceea ce avem.
Ne plange mereu inima si nici nu ne dam seama cand ajungem din alergari excesive la o margine de drum si nu e nimeni care sa ne ofere o cursa gratis spre paradisuri de o noapte, pentru ca toate costa o vorba, o cafea, benzina si chiar un sarut.
Zboara gandule spre o viata ce nu e mea si adu-mi in ochi imaginile din trecut a unui destin frumos undeva spus, candva facut sa fie prezent in prezentul meu, risipeste noptile negre din al meu drum si fa sa creasca bujori pe margini de asfalt, iar ca si tramvai fa-mi o scara rulanta din curcubeul de mai de mult...creste si niste baloane cu iubiri si spargele atunci cand eu pe-acolo o sa trec.