uita-ma in mare

Intr-o zi cand vom fi din nou copii, vom putea sa rupem lanturile ruginii ale traditiei, meschinariei, imoralitatii, vom vedea din nou curcubeul in culori, vom juca sotron si vom colora strazile cu creta colorata, iar primavara va fi mai calduta ca niciodata cu adieri de vant si pantofii noi, pocnindu-ne sub talpile zburdalnice in sarituri de coarda sau alergari urmarind un hot din hotii si vardistii.
Inchidem in noi iubiri, trufia ne este tot mai prezenta in priviri si orgoliul lasa urme adanci de riduri pe frunte, buzele nu mai sunt reale si rozalii ci maronii, movii sau portocalii, crapand retina barbatilor de culori tari si cat mai infocate. La final de zi in furia monotoniei alergam sub ploaia de sub dus, ciorba de legume o inlocuim cu o conserva incalzita rapid la cuptorul cu microunde si televizorul ne indulceste putin serile demonstrandu-ne ca in coltul celor patru pereti ne este cel mai bine si ca suntem cei mai norocosi si cei mai fericiti cu ceea ce avem.
Ne plange mereu inima si nici nu ne dam seama cand ajungem din alergari excesive la o margine de drum si nu e nimeni care sa ne ofere o cursa gratis spre paradisuri de o noapte, pentru ca toate costa o vorba, o cafea, benzina si chiar un sarut.
Zboara gandule spre o viata ce nu e mea si adu-mi in ochi imaginile din trecut a unui destin frumos undeva spus, candva facut sa fie prezent in prezentul meu, risipeste noptile negre din al meu drum si fa sa creasca bujori pe margini de asfalt, iar ca si tramvai fa-mi o scara rulanta din curcubeul de mai de mult...creste si niste baloane cu iubiri si spargele atunci cand eu pe-acolo o sa trec.