satisfactie

Ma cuprinde in simtiri, ma ameteste si vorbeste ca si cum m-ar cunoaste de la inceputuri cand nici eu nu stiam ca exist.
Rezista vantului vanat de toamna, gaseste in frunze ruginii urma pasilor mei, ma urmareste, ma gaseste si ma prinde in cuvinte greu de pronuntat si cand o face ma dezleaga si pleaca fara nici macar un ramas bun.
Buzele imi tremura de sentimente stranii de gelozie, invidie si totodata o ciuda ma cuprinde si imi aprinde obrajii atunci cand reuseste sa imi dezbrace incet fiecare sentiment de demnitate, egou si orgoliu lasandu-ma prinsa in propriile idei si uitandu-se inspre mine curios, mirat si cu un zambet de satisfactie ochii incep sa-i sclipeasca draconic si dorinta incepe sa arda spatiile dintre noi. Parfumul lui ma trezeste in campii cu spice si maci, naste in mine raiuri cu stele pe post de yale, imi creste lumina spirituala reflectand in noapte raze spinoase cu sclipiri ce-nteapa retina creand in uman celula gigant numita dorinta. Fragment din zborul sarutului nostru electrica rimei seduce, ne fura uniti de capetele foamei de maci, martorii timpurilor ce nasc vulcanii tresaririlor inegale.
Freamat trezirea dintai , mai mult sarutul ce ne topeste mirarea ca o rima de ceara culcata pe vant inima imi danseaza pe crucea ce doare cat nasterea ultimei galaxii de mirare-n oglinda extazului.

I Dreamed a Dream

There was a time, when men were kind
And their voices were soft
And their words were inviting
There was a time, when love was blind
And the world was a song
And the song was exciting
There was a time it all went wrong

I dreamed a dream in time gone by
When hope was high and life worth living
I dreamed that love would never die
I dreamed that God would be forgiving

Then I was young and unafraid
And dreams were made and used and wasted
There was no ransom to be paid
No song unsung, no wine untasted

But the tigers come at night
With their voices soft as thunder
As they tear your hope apart
As they turn your dreams to shame

He slept a summer by my side
He filled my days with endless wonder
He took my childhood in his stride
But he was gone when autumn came

And still I dream he'd come to me
That we would live the years together
But there are dreams that cannot be
And there are storms we cannot weather

I had a dream my life would be
So different from this hell I'm living
So different now from what it seemed
Now life has killed the dream I dreamed

Da-mi tot

Da-mi tot amarul visurilor tale

Si-ntreg noianul orelor pustii,

Da-mi tot buchetul florilor ce-s rare,

Floarea de colt din muntii vinetii.

Da-mi raza ta sa-mi lumineze raza,

Si-ntunericu-mi in al tau el se vrea,

Iar ochii tai ce-s in amurg cu seara

Pe cerul meu sunt ca o dubla stea.

Da-mi marea ta s-acopere pe-a mea

Si-n mana ta sa fiu o crizantema,

Eu vreau ca infinitu-ti sa ma vrea

Dintr-un sir lung, eu, cea dintai dilema.

Din visul tau da-mi ca sa pot visa,

Da-i toata noaptea ta noptilor mele,

Si cearta-ma cu mangaierea ta

Ca suferinta si durerea sa le spele.

Da-mi glasul tau in nerostirea mea,

Si cantul da-mi-l, sa imi fie-aproape,

Din focul tau, da-mi simplu - flacara

Ce nu se stinge-n ale mele ape.

Da-mi genele-ti cu totul sa le sorb

Si-n mine sa le duc cat mai departe,

Si da-mi dorinta, ca vederea unui orb,

Alunga stresul linistei desarte.

Da-mi sufletul in sufletu-mi ce-ti cere,

Din perna ta in perna mea cu iasomie,

Si-n mult prea mult ravnita-ti adiere

Da-ma pe mine toata, trup si suflet – tie.

Adriana B.

Am gresit! - Bhromor Koio Gia (1994)

Mai ninge-mă

Sărutul meu colindă pe tâmpla ta străină
şi nu îl pot opri să nu se schimbe-n caier.
eşti basmul meu netors şi te-am oprit - retină,
să te veghez mereu de zbucium şi de vaier.
si ca într-o clepsidră cum curge glasul tău
asemeni cu nisipul ce trece printre clipe.
Sub coama unui văl se-ascunde duhul rău
şi gândurile-şi bat plecatele aripe.
Pe fruntea mea se cerne tăcută înc-o iarnă.
Tu fii zăpada mea ce aş topi-o-n gând
şi lasă-ţi mâna iar pe trupu-mi să îşi cearnă,
prea albele-i culori să afli de mai cânt !
Mai ninge-mă cu gura.Când umărul se pleacă
găseşte-mă-n seminţe şi fii porunca mea !
Mai lasă înc-odată ca sufletul să-ţi treacă
iubirii vechi hotarul ! Mai ninge-mă c-o stea !

Mossora Lelia

iubirea - sentiment sau ratiune?

Azi, am avut intentia de a scrie despre Romania si politica ei. Am luat tastatura in brate si, ca un pictor care incearca sa creioneze schita portretului pe care urmeaza a-l face, am inceput sa storc ceva idei. Dupa cateva minute de incercari esuate, am renuntat....la inceput ideile au inceput sa curga unele dupa altele si la un moment dat ....blank ....nu reuseam sa-mi dau seama ce se intampla, de ce nu pot sa incheg ceva realist si am realizat faptul ca nu traiesc aici si acum, ca tara mea de glorii si tara mea de dor nu exista, ca daca vreodata ceasul desteptator al viselor cu ochii deschisi va suna pentru mine, nu voi rezista incarcaturii emotionale, ca voi vedea ca si cei treziti din Matrix o lume cu totul diferita de cea pe care o vad in ochii mintii mele.
De cand ma stiu, am reusit sa adun in jurul meu oameni "ciudati", diferiti de majoritate. De ceva vreme incoace, ei au tot inceput sa se piarda si vad, ca in timp, au inceput sa fie tot mai putini aceia cu care pot comunica, cu care pot imparti idei la o cafea cu muuultaaa cofeina si nu asa cum ne invata la televizor ca este bine sa bem cafeaua fara cofeina; ca este bine sa luam cat mai multe vitamine si daca se poate din alea cele mai scumpe; ne invata cum sa ne spalam pe maini dupa fiecare activitate....Am crescut intr-un mediu plin de praf si pamant: la tara- adunam capsuni gustoase, chiar daca mai crantzaneau putin din cauza pamantului de pe ele; ciresele aveau un gust mai bun daca le ceream de la vreun prieten de joaca, iar el bagand mana in san scotea un manunchi plin de cozi, frunze si cateva cirese parguite; coltul de paine avea un gust divin, cand il mancam in fuga, in timp ce jucam ascunselea si ma ascundeam dupa Wc-ul din spatele caminului cultural.

Eram fericita cand reuseam sa impart guma Tip-Tip, iar clasorul de timbre era messengerul nostru, prin intermediul lui si al oracolului puteam sa intalnesc baieti draguti care sa-mi ceara prietenia si sa fie mereu in echipa cu mine cand jucam Oina.......
Libertatea s-a transformat intr-un cliseu, in care nu reusim sa mai credem, iar timpul alocat internetului este tot mai mare, ascunzandu-ne identitatea in spatele unui profil frumos realizat.
Rar mi se intampla sa gasesc un profil a vreunui barbat care sa fie un match pentru mine, dar dupa cateva discutii imi dau seama ca nu a reusit sa ramana neatins de otrava societatii si a devenit un inadaptat social, cu handicapuri sentimentale.
Mi-am pus deseori intrebarea - ce cauta baietii din ziua de azi? si fara nici un fel jignire o spun ca am reusit sa imi dau seama ca, in ciuda a ceea ce spun ei, singurul lucru pe care il cauta este o femeie cu potential scazut de inteligenta si imaginatie. De ce? pentru ca viata a devenit atat de solicitanta din toate punctele de vedere incat ei, ca viitori capi ai familiei , nu vor sa isi mai bata capul cu fete care isi mai pun intrebari existentiale.
Eu, o fire de moda veche, am pierdut de multe ori tipi de care mi-a placut, in avantajul unora care se autoinvitau in casa si in viata lor, consolandu-ma cu gandul ca daca tipii astia sunt atat de lipsiti de personalitate si nu lupta pentru ceea ce vor este mai bine pentru mine asa si ca odata tot ar fi plecat cu una de genul celei de mai sus.
Revenind la descrierea titlului, da, cred ca iubirea a devenit o forma de ratiune, ca sentimentele sunt mult prea scumpe intr-o era a pietrelor Swarovski a posetelor Louis V. si a fetelor cu portret de umbra din toate punctele de vedere.
Optiuni? hmm, nu vad sa existe, nu mai avem nevoie de ele, totul se vinde la tarabele din piata - chiloti de unica folosinta, care atarna de carlige colorate pentru fete care vor sa prinda o seara de amor cu un personaj finantist, inceputuri de iluzii ambalate in inele galbene cu pietre stralucitoare, credinta intr-o tamaie cu folie rosie langa cd-uri cu manele si mici sangerii sfaraind pe gratare imense cu mese mari de plastic in jur, pline de sticle de bere, langa batranii care, luptandu-se cu o viata nedreapta si un sistem ciudat pentru ei, cara sacose mari de rafie, pline de patrunjel, marar si flori ofilite din propria gradina. Totul se vinde la preturi de sold ca se spune la tv ca tara e in criza...o criza care dureaza de la revolutie, dar de care nimeni nu s-a hotarat sa zica nimic, pentru ca americanii nu au zis nimic, pana acum.
Cand voi fi mare, voi fi.......! Nu mai exista aceasta expresie pe buzele copiilor pentru ca nu mai exista viitor in vocabularul lor si nici in realitate si cei care abia se nasc vor mai auzi de iubire doar din povestile cu zane si cand vor creste mamele lor le va insufla dorinta de a cere ceva la schimb pe orice vor da in viata, ca asa se zice si ca asa au prins si ele candva.
Am transformat Romania intr-un kitsch si oamenii din ea, papusi conduse prin ate de oameni cu "valoare" , imaginatie si visuri urate....
Romania, tara mea de dor, tara mea de vis, tu care legeni codrii, tu care ai adanc in suflet valori trecute de mult in nefiinta, care au varsat sange, pentru ca noi azi sa putem vinde papuci de guma turcesti, pastreaza ultima farama de patriotism ramasa in constiinta noastra de mult adormita si uneste-ne cumva, din nou, cu acel sentiment pe cale de disparitie, numit iubire.

DEMISIE OFICIALA

Subsemnata, va aduc la cunostinta hotararea mea irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma intereseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel ca mine.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei 'zmeiade'?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului 'Speranta', navigand cu 'Toate panzele sus' si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: 'Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?', deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL. Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele lui Isus. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Anonim